Pagina 2 din 3

Scris: 21/03/2007 04:29
de soothe
... imi este tare drag de voi si imi pare rau ca am sa am din ce in ce mai putin timp sa particip la discutiile de pe forum. Imi facusem planuri de participare la councursul de polonice, dar probabil ca am sa aman sine die aceste participari.

Ma leg de discutia asta, de mandria de a fi roman, pentru ca e ceva care trebuie sa va spun. Noi aici in Canada, la Toronto indeosebi suntem suficient de multi romani.. batem poate 50.000. Poate putini in comparatie cu cei 500.000 de chinezi, cu 200,000 de italieni... apoi polonezi, sarbi, bulgari, irlandezi, scotieni, pakistanezi, insa ne pastram pe pozitie. Se pare ca in Toronto suntem peste 100 de nationalitati.

Mandria mea de a fi roman este mai estompata si am sa va zic de ce. Aici fiecare este mandru de unde vine si este firesc sa fie asa. Nu prea sunt invidii si nu am vazut pe nimeni cazand pe spate ca a vazut pe cutareasca sau cutareasca coafata, imbracata elegant, cu tocuri sau nu.

Mandria mea vine din alta parte. Deunazi am avut ca pacienti o pereche frumusica de romani, el putin sub 40 de ani si ea cam 33. Ii intreb printre altele unde lucreaza. El raspunde la OPG (Ontario Power Generation ... Centrala Nucleara de la Pickering). Continui cu a doua intrebare: o cunosti pe A? "Nuuuu", rapsunde el. "Pai la OPG suntem 200 de familii de romani". Nu stiu daca va puteti inchipui ce inseamna asta, insa aici intr-un oras cu mai bine de 5 milioane de locuitori este ceva. Si mai sunt romani, la banci, la Bursa, la Bombadier - fabrica de avioane, in fabricile de automobile (GM, Ford, Toyota, Mazda, Magna - cea mai mare companie - cnadiana - de piese de automotive din America), fabricile de medicamente, fabricile de produse alimentare, profesori la licee, la universitati, in spitale, la Air Canada, la IBM la Microsoft. Dar acolo nu lucreaza singuri, ci cu inca zeci de natii..care se respecta reciproc

Am alti pacienti foarte bogati, evrei.. El este sugubatz, mistocar, dar un munte de bunatate.. Cand ma vede imi striga: "Heiii, mamaliga, ce faci?" (cu accent pe ultimul i). Ma prezinta prietenilor.. admirativ . Le spune "e din Romania". Fara deosebire se intorc spre mine, imi strang mana si isi amintesc de cate un cantec, cantat de parintiilor lor.. ceva despre vinul si pastrama romanesca, cantec care se canta aproape la toate petrecerile evreiesti de aici sau din lumea larga..

Imi amintesc ca admir si eu in magazine fete frumooase si (multe din ele) aranjate. Le vad de cele mai multe ori vorbind la celular, cu voce tare, parca mai tare decat a altora. Se vede de departe ca sunt mandre ca sunt romance. Sunt venite probabil recent, pentru ca odata cu trecerea vremii, modestia ia locul acelei mandrii si parca si o intelepciune care are alta scara a valorilor. Invata si ele cum invatam toti ca eleganta este relativa si ca oricum alte lucruri sunt mai importante, ca oamenii de oriunde ar veni au valoarea ascunsa in inima, in suflete, in anii de studiu, de munca, de respect fata de munca si de valorile altora.

Aici toata lumea vorbeste pe limba lui in metrou, la restaurant, pe strada, acasa.. Dar daca este in prezenta unei alte presoane, fie el chelnerul care serveste, un amic, o vanzatore, un vecin, se opreste, si continua in limba engleza. Nic macar chinezii care sunt mai, nu stiu cum, mai consevatori si nationalisti, nu ar cere ceva in limba chineza..nici macar un hamburgher.. Si nu spun niciodata "sie-sie" (multumesc) ci "thank you"...

Iar despre mandrie, eu cred ca unde este mandrie prea multa este si invidie multa. Si invidia, fie ca este generata, fie ca este practicata, este un lucru care atrage energii negative...

In orice trebuie respectata masura, si daca stau bine si ma gandesc poate ca si Cartarescu ar trebui sa o stie.. Daca stim asta, nu numai atunci cand mancam sau bem, ci in orice facem, gandim sau ne mandrim.. atunci toate vin de la sine.. binele vine de la sine.

Scris: 21/03/2007 10:55
de maria MIHULESCU
Dane, iti inteleg perfect punctul de vedere, dar trebuie sa ne gandim un pic: cati romani au venit in Canada asa la deruta? Cred ca cei ajunsi acolo au avut posibilitati: contracte, ceva bani sa poata trai, acte sa poata munci, studiile le erau recunoscute etc.

Aici, de exemplu, au emigrat toti cei care au putut imprumuta bani pentru un bilet de autobuz, au calatorit 3 zile sa ajunga nicaieri. S-au trezit in strada fara sperante, dormind in parcuri sau sub poduri, furand ca sa manance pentru ca nimeni nu ii angaja fara acte. Statul nu le permitea (si inca nu le permite) patronilor sa angajeze fara acte de rezidenta. Cati romani din Canada sunt fara rezidenta?

Am plecat multi de acasa disperati de saracie si iluzionati de povestile celor care veneau si spuneau ce bine o duc. Minciuni. Cei care se laudau cu realizari, nu erau tocmai cei ce respectau legile. Dar cum erasa stii? Realitatea nu are nimic comun cu aceste istorii.

Am muncit din greu si umilita pana la Dumnezeu stiind ca am lasat in urma multi ani de munca, un serviciu de care eram mandra si unde eram apreciata, eram cineva si am venit aici sa lucrez ca servitoare pe nimic si fara drepturi. Poate te intrebi de ce am plecat? Pentru ca eram in pericol si eu si copiii. Am pus aceste mii de km intre trecut si prezent pentru a oferi in viitor mai bun copiilor si recunosc ca am avut mare noroc sau ca mi-am muncit mult acest noroc.

Atunci cum ma pot eu manifesta cu voce tare ca sunt mandra ca sunt romanca cand ne baga pe toti in aceeasi oala de parca am fi toti deligventi? Am mai spus si o mai repet, daca nu am povesti noi la cei din jur cum este realitatea in tara, nu s-ar stie nimic bun de Romania. La tv sau ziare, se vorbeste numai de furturi, spargeri, exploatarea romanului de catre roman, prostitutie... in fine, nimic cu care sa te mandresti.

E dureros, dar e real.

Scris: 21/03/2007 02:06
de soothe
maria MIHULESCU scrie:Dane, iti inteleg perfect punctul de vedere, dar trebuie sa ne gandim un pic: cati romani au venit in Canada asa la deruta? Cred ca cei ajunsi acolo au avut posibilitati: contracte, ceva bani sa poata trai, acte sa poata munci, studiile le erau recunoscute etc.

Aici, de exemplu, au emigrat toti cei care au putut imprumuta bani pentru un bilet de autobuz, au calatorit 3 zile sa ajunga nicaieri. S-au trezit in strada fara sperante, dormind in parcuri sau sub poduri, furand ca sa manance pentru ca nimeni nu ii angaja fara acte. Statul nu le permitea (si inca nu le permite) patronilor sa angajeze fara acte de rezidenta. Cati romani din Canada sunt fara rezidenta?

Am plecat multi de acasa disperati de saracie si iluzionati de povestile celor care veneau si spuneau ce bine o duc. Minciuni. Cei care se laudau cu realizari, nu erau tocmai cei ce respectau legile. Dar cum erasa stii? Realitatea nu are nimic comun cu aceste istorii.

Am muncit din greu si umilita pana la Dumnezeu stiind ca am lasat in urma multi ani de munca, un serviciu de care eram mandra si unde eram apreciata, eram cineva si am venit aici sa lucrez ca servitoare pe nimic si fara drepturi. Poate te intrebi de ce am plecat? Pentru ca eram in pericol si eu si copiii. Am pus aceste mii de km intre trecut si prezent pentru a oferi in viitor mai bun copiilor si recunosc ca am avut mare noroc sau ca mi-am muncit mult acest noroc.

Atunci cum ma pot eu manifesta cu voce tare ca sunt mandra ca sunt romanca cand ne baga pe toti in aceeasi oala de parca am fi toti deligventi? Am mai spus si o mai repet, daca nu am povesti noi la cei din jur cum este realitatea in tara, nu s-ar stie nimic bun de Romania. La tv sau ziare, se vorbeste numai de furturi, spargeri, exploatarea romanului de catre roman, prostitutie... in fine, nimic cu care sa te mandresti.

E dureros, dar e real.


Ai dreptate Maria. Situatia este diferita, foarte diferita. Si poate ca fiecare ne mandrim cu ce ne-a ramas mai bun sau mai frumos, sau cu care ne putem manifesta.

Trebuie insa sa te lamuresc cum au venit cei mai multi aici. Contracte au aparut in anii din urma cand romaniii au inceput sa aiba o carte de vizita impresionanta. Ceilalti veniti mai demult si-au vandut aprtamentele si au venit aici cu 10,000 de dolari care se terminau in 4-5 luni de zile. Studiile se recunosteau partial..ca si echivalenete insa pe actul respectiv se specifica ca este ceva onorific si ca nu este o garantie pentru cel ce te angajeaza. Este adevarat ca 95% au venit aici cu rezidenta si din capul locului am invatat sa respectam legea, asa cum este ea.

Si eu am venit tot pentru copil.. pentru baiatul cel mare, care la inceput a fost socialist si i-a injurat pe toti aici ca sunt capitalisti si ca n-au inima (si acum, daca stie ca lucrezi la o banca nici nu da mana cu tine). A fost insa de curand in Franta la un schimb de studenti si mi-a spus de acolo ca nu ar trai in Europa niciodata.. Mi-a trimis un e-mail spunandu-mi ca imi multumeste ca am facut sacrificiul de a veni aici, ca mi-am lasat inima in Romania pentru el.

Este adevarat ca si oamenii aici sunt altfel. Pana acum la angajare, nu mi-a cerut nimeni nici un act. In domeniu sanitar si universitar este altceva.

Aici ti se da 100% credit de la inceput si tu trebuie prin ceea ce faci sa il sustii... Probabi ca in Europa este altfel, cu toate ca si aici este greu... suntem departe, se munceste f. mult si mai sunt lucruri pe care nu imi place sa le spun.

Este drept ca si aici suntem oarecum dezbinati ca si romani, fiecare trage spuza pe turta lui, dar de bine de rau ne-am tras unii pe altii, ne-am sfatuit unii pe altii ca sa ne fie mai bine. Cand sunt in "business" cu un roman simt si eu miros de exploatare si de multe ori vad cum s-a profitat sau se profita de mine..

Dar cum necum imi este drag de ei si nu imi iau cuvantul inapoi.. Si ce este important, majoritatea invatam din ce ni se intampla, invatam sa avem rabdare, invatam din acea zicala golaneasca "aveti-va ca fratii sa nu ..vi-o traga altii".. Si uite ca bisericile sunt pline, numai in Toronto avem vreo 10 romanesti (de cele ortodoxe spun).. Si cand intru in biserica sunt ca acasa la biserica bulgareasca din Braila, pe vremea bunicii, toata lumea ma cunoaste si cunosc pe toata lumea..

Spun toate astea ca sa ma mai ogoiesc de dorul de casa, ca nu sunt mai aproape, la 2 ore de zbor sau 200-300 de euro biletul de avion, ca voi.. ca nu pot sa aduc de acolo aici ce imi lipseste aici sau ca nu pot duce acolo, in tara, multe din cele ce le lipsesc lor.. si de care vorbea Cartarescu..

Dar de mandria de a fi roman, este mai degraba constiinta faptului ca stiu de unde vin (imi iubesc neamul si locul de unde ma trag.. poti sa pui si sarmalele si cozonacii la socoteala) dar nu inseamna ca pentru mine se face gaura in cer pentru asta.

Scris: 21/03/2007 02:51
de maria MIHULESCU
Dane, aici diplomele nu aveau nici o valoare pentru ca nu eram in comuniune (acum au inceput sa se recunoasca incet, incet) si fara un contract din tara nu aveai sorti de izbanda sa gasesti un serviciu relativ bun. Ajutor pentru a deschide o afacere?... povesti: in banca iti cere giranti (cel putin trei) cu putere economica. Cine gireaza un emigrant plin de iluzii si fara baza materiala? NIMENI.

Rasismul este si continua sa fie in floare chiar daca pe fata nu ti-o recunoaste nimeni. Este imposibil sa vezi romani uniti mai mult decat 2-3 prietenii si astea nu se stie niciodata de cata durata. Nu exista incredere unii in altii si romani intre romani nici atat. Sunt in stare sa se manance intre ei, sa se denigreze daca vreunul reuseste sa se rupa de saracie (si doar el stie prin ce sacrificii si cu ce greutati),... "are bani ca i-a furat ; cine stie ce afaceri a avut"... ceva de acest gen.

Spaniolii baga in aceeasi oala pe toti emigrantii si sunt indignati ca le scade nivelul de viata din cauza lor. Patronii prefera sa angajeze emigranti pentru ca ii plateste cu un salariu minim pe economie (si ei accepta pentru ca nu au de ales pentru a trai), si astfel localnicilor le scade salariul. Chiar acum catva timp am citit intr-un ziar economic ca nivelul salariului minim pe economie a scazut la nivelul celui din 1999.

Cum sa schimbam aceasta mentalitate si sa intelegem ca, orice ar fi, avem nevoie unii de altii?

Dupa un an de locuit aici, baiatul meu a fost in vacanta in Romania si a fost asa de dezamagit ca nu mai vrea sa se intoarca. S-a maturizat brusc cand a inteles realitatea prin propria experienta (si avea doar 19 ani). Mi-a spus cam acelasi lucru ca si fiul tau. Incet , incet tinerii incep sa invete, iar am speranta ca lucrurile se vor schimba in bine.

Scris: 24/03/2007 09:32
de cara
"Se spun atatea nerozii pe seama mandriei- iar crestinismul ne-a facut sa o resimtim ca pe un pacat. De fapt: cine pretinde si obtine de la sine ceva maret trebuie sa se simta foarte departe de cei care nu o fac- aceasta distantza este interpretata de catre ceilalti ca < o excelenta parere despre sine>; insa acela nu cunoaste distantza decat ca munca neincetata, lupta si izbanda, de zi si noapte: din toate acestea ceilalti nu stiu nimic"
(Nietzsche)

:cafea:

Scris: 24/03/2007 11:19
de maria MIHULESCU
cara scrie:"Se spun atatea nerozii pe seama mandriei- iar crestinismul ne-a facut sa o resimtim ca pe un pacat. De fapt: cine pretinde si obtine de la sine ceva maret trebuie sa se simta foarte departe de cei care nu o fac- aceasta distantza este interpretata de catre ceilalti ca < o excelenta parere despre sine>; insa acela nu cunoaste distantza decat ca munca neincetata, lupta si izbanda, de zi si noapte: din toate acestea ceilalti nu stiu nimic"
(Nietzsche)

:cafea:


Adevarat graieste Nietzsche

Scris: 07/05/2007 12:52
de nebunia
asa dintr-o data simt ca distantza mea e una speciala, da buna. :D :clipocit:

Scris: 07/05/2007 08:25
de roxanavmv
Mai intai de toate, Irina :hug: .
Apoi, la ce zicea domnul N. Cred ca are dreptate, insa as detalia putin cum vad eu lucrurile azi.
Cred ca oamenii care si-au propus si realizat ceva sunt f. mult admirati, si cei care sunt sinceri si obiectivi, ii apreciaza pt. unde au ajuns si ce au facut, si poate pe undeva ii si invidiaza, dar frumos, dorindu-si sa fie si ei la nivelul lor. Apoi mai sunt cei care au altfel de invidie, si vorbeste gura fara ei, numindu-i pe cei dintai mandri, in sensul la care se referea Nietzsche, numai ca vorbesc limitele si micimea lor.
Dar cei mai multi care sunt mandri nu sunt cei care sunt constienti de valoarea lor si au realizat ceva maret din visurile lor, ci cei care se bat cu pumnul in piept, si vorbesc prea tare, fara sa aiba nimic cu care de fapt sa se laude. Si mi se pare mie, azi sunt f. multi plini de mandrie dintre cei care au realizat ceva material. Nici pe aceia nu-i invidiez f. tare, pentru ca mandria lor e mai degraba fudulie. Cu asta am o problema. Ca dintre oamenii "mari", putini sunt cei care sunt si mandri.
Si mai e ceva cu mandria, pe care eu o condamn nu neaparat pt. ca sunt crestina, sau cine mai stie... Cand esti atat de plin de tine si asta e ce "transpira" din vorbele si actiunile tale mai tare decat actiunile propriu zise, ma gandesc ce mare lucru ai facut daca totul se invarte in jurul tau si-ti trebuie osanale. Si atunci parca valoarea persoanei si a rezultatelor ei scade vertiginos, dar asta e cum simt eu. Mi se pare ca in lumea asta sunt niste rupturi asa de mari intre clase, si cei care nu realizeaza ce mult ar putea face pt. altii, pt. ca sunt prea plini de ei insisi si prea fericiti cu ce au facut si cine sunt, fac un pacat. Si din pacate, in acelasi timp si in aceeasi lume, altii care nu au aceeasi pozitie sau posibilitati sa transforme un vis in realitate fac de sute de ori mai multe incercand imposibilul, si aceia merita tot respectul si admiratia.
Nu stiu daca m-am exprimat clar sau corect, sper ca intelegeti ce vrea sa zic.

Scris: 09/05/2007 05:58
de nebunia
roxanavmv scrie:Mai intai de toate, Irina :hug: .

:clipocit: am sa mai plec si sa revin mai des ca uite ce primesc. :paguba:
Ce misto si realistic e proverbul ala: mai rarutz ca-i mai dragutz. :D

Scris: 03/07/2007 08:59
de crista
m-am gindit sa intru si eu pe aici caci am citit o carte care mie mi-a placut .. trista insa... cu final insa nu foarte sfisietor ... deci se poate citi... Nu vreau sa va impun parerea mea, sper sa nu fiu inteleasa gresit dar mi-ar placea sa scrieti si voi ce mai cititi ca sa ma pot orienta si eu in labirintul bibliotecii din sat (macar dupa autori dc nu si dupa titlu .. in cazul in care citeti vreun autor roman sau vreo carte prea noua care la mine in sat nu exista sau poate un autor care nu a fost tardus in italiana).

Ce am mai citit eu in ultima vreme :
dupa o perioada plina de Dacia Maraini ..am citit aproape toate romanele ei gasite in biblioteca din sat .... o autoare contemporana italiana ( cu putine romane traduse insa).. cel mai frumos Lunga viata a Mariannei Ucria insa tradus in mai multe limbi inclusiv romana ...

am trecut apoi prin Giorgio Bassani .. mai trist, insa prezinta chiar zona dintre mine si Nicoleta 8) in anii fascismului in Italia .. legile rasiale ... "Il giardino dei Finzi Contini" (tradusa in romana : Gradinile Finzi-Contini ) si o serie de mici povestiri traduse in romana "Între ziduri"
Cu gradinile Finzi Contini traspuse pe pelicula Vittorio de Sica a cistigat un Oscar
http://www.cotidianul.ro/index.php?id=1 ... 8f2b7fc79o

apoi m-am "veselit" cu Mika Watari si Egipteanul ...
printre toate astea au mai fost si carti care nu mi-au placut dar cum ziceam gusturile nu se discuta ... erau autori destul de laudati dar se pare ca nu erau "facuti" pt mine ... Banana Yoshimoto, Andreea Di Carlo ( asta e contemporan si nu e tradus in ro)....

am ajuns la Khaled Hosseini si Il cacciatore di aquiloni ( in original The kite runner) in ro cred ca vinatororii de zmee ( nu stiu de ce au tradus la plural ?!?!)


azi ma duc la biblioteca iar....
dar va astept si pe voi cu titluri si / sau autori :hug: