Sala de lectura (II)

Discutii libere pe orice tema

Moderatori: miha1950, Nally, adi, maria MIHULESCU, kia, adinush, octavian, Moderatori

cara
antitalent culinar
Mesaje: 4260
Membru din: 05/12/2005 11:51

Sala de lectura (II)

Mesajde cara » 16/03/2007 01:55

"N-am crezut niciodata in specificul national, in "sentimentul romanesc al fiintei", in tot ceea ce filozofii culturii si psihologii maselor ne-au atribuit ca sa ne distinga de alte popoare.


Nu cred ca suntem mai ospitalieri decat altii, mai harnici sau mai hoti. Nu-mi pare nici bine, nici rau ca sunt roman. Uneori regret ca nu m-am nascut elvetian, dar imediat imi aduc aminte ca as fi putut sa ma nasc ugandez. Suntem si noi, romanii, undeva "la mijloc de rau si bun", cum scria Ion Barbu, un neam sub soare, nici prea-prea, nici foarte-foarte. Daca n-am luat nici un premiu Nobel, in schimb am inventat stiloul. Daca zidul ni s-a prabusit peste noapte, ne-am apucat, cuminti, a doua zi sa-l ridicam la loc, si tot e ceva. Am fi putut, in definitiv, sa-l lasam in plata Domnului de zid si sa ne caram cu totii in alta parte...
Cu toate astea, exista ceva specific romanesc, ceva atat de adanc in firea noastra, a celor care traim azi pe acest plai de dor, incat m-as hazarda sa spun ca este insasi esenta "romanismului" in acest moment istoric. Este cercul vicios al isteriei provocate de stres si al stresului provocat de isterie. Dati-mi voie sa fiu, in continuare, mai explicit.

Daca traiesti numai in Romania, e posibil sa nu-ti dai seama ca e ceva in neregula cu lumea din jur. Ai culoarea mediului si te misti o data cu el. Esti una cu toti ceilalti. Dar daca te intorci, dupa o vreme indelungata, in tara e cu neputinta sa nu fii izbit de cat de anormala e umanitatea de aici. De cat de chinuiti sunt oamenii si de cat de rai devin din cauza asta. Nu se poate sa nu fii uluit de faptul, de pilda, ca una dintre cele mai raspandite strategii de supravietuire e mitocania agresiva. In orice tara civilizata oamenii incearca sa-si menajeze nervii cat se poate de mult. Sunt prevenitori unii fata de altii in forme duse aproape pana la caricatura. Si-au dezvoltat zambete sociale si ritualuri de contact care sa elimine, practic, posibilitatea oricaror conflicte. Cand cineva te contrazice, ii zambesti si spui: "We agree to disagree" ("am cazut de acord ca nu suntem de acord"). Cand cineva te calca pe picior, te grabesti sa-ti ceri tu scuze. O ipocrizie blanda si surazatoare te intampina peste tot, ca un balsam care alina toate ranile si satisface toate susceptibilitatile. Aceasta ipocrizie poarta numele de politete si e esentiala pentru fluidizarea substantei sociale.

Romanul nu este asa pentru ca nu poate fi, obiectiv, asa. Pentru ca la noi, daca esti bun, esti calcat in picioare. Sa ne imaginam o tanara care devine vanzatoare. Isi iubeste meseria si isi propune sa fie cat mai draguta si mai serviabila cu clientii. Zambetul profesional, acel zambet care vinde marfa, i se va sterge insa curand de pe fata dupa ce vreo cinci-sase insi ii vor tranti cate-o badaranie sau vor incepe sa urle la ea ca nebunii, chiar din prima zi de lucru. Sunt toate sansele ca dupa o luna de zile zambetul sa-i dispara complet, iar dupa un an sa avem vanzatoarea noastra standard, acra si scarbita, care te repede de nu te vezi. Badaranii de care-am vorbit nu sunt nici ei badarani din nastere. Si ei sunt bieti oameni la care s-a urlat si care-au fost umiliti de cand se stiu. Au devenit scarbosi pentru ca au simtit pe pielea lor ca nu tine sa fii dragut cu ceilalti. Pentru ca, la toate ghiseele, au rezolvat numai urland. Pentru ca doar fiind mitocani au avansat social, calcand peste cei blanzi. In armata, soldatii sunt extrem de chinuiti "in perioada" de sergentii lor. Cand ajung ei insisi sergenti, ii chinuiesc pe noii recruti si mai abitir. Si tot asa, in toate straturile sociale si la toate nivelurile, romanii isi sunt propriii calai si propriile victime intr-o societate profund alienata psihic, o societate isterica.

Cred ca asta ne distinge, ca romani, in lume, la ora actuala: tensiunea continua la nivelul vietii cotidiene. Starea continua de explozie, care ne provoaca ulcere si atacuri cerebrale. Conflictul generalizat al fiecaruia cu fiecare. Nu vreau sa spun prin asta ca suntem fundamental rai. Fireste, ne-au impins spre asta saracia si lipsa de orizont, carentele de educatie, perplexitatea maselor taranesti dezradacinate si aduse in ghetourile marilor orase. Pot fi si alte explicatii obiective. Dar e inca ceva, mai subtil, mai intunecat in tot acest chimism social. Inraiti de lumea in mijlocul careia traim, cu timpul incepe sa ne placa sa fim rai. Sadismul nostru rabufneste atunci in insulta si obscenitate. Incepem sa ne mandrim cu grobianismul nostru si, exhibitionisti ai moralei, ne dezbracam voluptuos de caracter in aplauzele excitate ale publicului. Curand, devenim la fel de cinici, la fel de incapabili de a distinge binele de rau ca tarfele, securistii si noii imbogatiti. Ascensiunea (sau doar supravietuirea) noastra sociala e marele premiu castigat cu pretul mitocaniei noastre.

Iar cercul acestei nevroze nationale nu ar putea fi spart decat printr-o lunga terapie care, ca orice demers psihanalitic, ar fi lunga, scumpa si cu un rezultat incert. Nu cred ca ne-o putem permite deocamdata. "
(Mircea Cartarescu, "Sentimentul romanesc al isteriei")

Avatar utilizator
roxanavmv
Bucatar de elita
Mesaje: 2186
Membru din: 04/04/2006 11:54
Localitate: los angeles
Contact:

Mesajde roxanavmv » 16/03/2007 08:18

Nu stiu daca ai scris aici ca sa citim numai in liniste (stiu ca se cheama sala de lectura), dar m-am trezit gandind cu voce tare :? . daca e prea "tare" sau e pe langa, sterg imediat.
Tocmai am terminat de citit randurile astea si incercam sa-mi aduc aminte de cate ori am fost contrariata de cum simt "romanismul" - zile cand am impresia ca suntem mai buni si mai educati si o "piatra pretioasa nedescoperita" in comparatie cu alte natii; apoi am zile cand cunosti romani de ti-e jena sa stii ca poarta aceeasi nationalitate...
Apoi vii acasa in vacante pentru ca nu mai poti de dor, si asa cum zicea Simona altundeva, ti-e dor de ce ai pastrat tu in amintire ca inseamna "acasa", si nu ce gasesti acum acasa.
Dar astea sunt extremele, pentru ca de fapt, ca de obicei adevarul cred ca e la mijloc, nu suntem nici mai presus, nici mai prejos. Numai ca tinutul nostru in "jug" atatia ani, ne-a facut sa fim precum animalele care sunt eliberate inapoi in jungla dupa ce le-au crescut in rezervatie sau zoo. Si din pacate, simtim toti schimbarile pe care reactia fiecaruia la stres si nou le-au provocat, ajungand la un fel de domino. Si cei care incearca sa-si pastreze valorile si coloana, simt si ei stresul acut, si incercand sa nu cedeze de tot, cateodata devin tristi si izolati. De parca ar fi "de vina" ca nu pot sa fie la fel ca ceilalti, ori prosti ori inferiori. Numai ca pt. oamenii astia eu simt un deosebit respect. Pt. ca atunci cand zambesc, iubesc, apreciaza, simt sau vorbesc frumos, e pt. ca asa simt, pt. ca formatia lor e solida si are cele mai fundamentale si mai valoroase principii, si nu pt. ca e o reactie politicoasa, studiata, impusa de profesie si de indulgenta/resemnare. Pt. ca au les sa nu fure, sa nu fie mitocani si nu sunt prosti sau inferiori pt. ca nu au facut-o.
Cateodata, te uiti si te gandesti ce sa va alege de lumea asta in 50 de ani. Si parca nici nu ai vrea sa stii. Dar te gandesti la copiii tai, pe care incerci din toata puterea sa ii cresti asa cum ai fost tu crescut, si e greu, pt. ca desi esti ingaduitor cu greselile lor, risti cateodata sa-ti versi stresul provocat de lumea in care traiesti pe cei dragi, apoi revii la strictete ca sa nu ii lasi pe ei sa devina ca cei din jur pe care nu ii aprobi, si tot asa, cautand o balanta. Ma uit la Clara si vrem sa fie un om frumos si incercam sa fim cum au fost ai nostri, apoi ma gandesc ca nu vreau nici sa iasa un om slab, sa fie calcat in picioare, si nici sa se simta nefericita si izolata pentru ca altii o gasesc "speciala". Asa ca jonglam si cautam in fiecare zi sa facem cum putem mai bine, fara sa ne vindem prea mult unor compromisuri, si intarindu-ne unii pe altii, bucurosi sa vezi ca mai sunt si altii pe langa tine care simt la fel.
Nu cred ca face sens prea mult ce-am spus aici, dar deh....
Mai bine stateam inliniste ca la sala.

cara
antitalent culinar
Mesaje: 4260
Membru din: 05/12/2005 11:51

Mesajde cara » 16/03/2007 09:44

Numai sa citim in liniste nu imi doream. Ideea era sa discutam pe marginea textelor. Imi pare rau ca nu le pot posta integral (pe cele mai lungi). Poate am sa gasesc o cale.

**Roxana, vroiam sa iti spun de ceva vreme: tu scrii foarte dens. E un stil solicitant dar placut (tocmai prin faptul ca cere un maximum de atentie si nu te lasa sa adormi intre randuri). Nu pot sa te citesc pe diagonala lunga :wink: Ba chiar ma vad nevoita sa recitesc unele fraze ca sa nu-mi scape ceva. Asa am procedat si in seara asta. Sigur, si oboseala acumulata peste zi isi spune cuvantul. Ma concentrez mai greu seara. Desi-s un lector cam aiurit la ora asta, nu pot sa nu remarc faptul ca aproape mereu ..iti plasezi mesajele in care exprimi opinii personale intr-o rama de nesiguranta, la care eu, in locul tau, as renuntza. Ai tendintza de a anula, sterge, ceea ce ai exprimat extrem de bine. Trebuie sa gasesti radacina fenomenului si sa faci in asa fel incat sa...dispara. Daca nici aici, pe rc, unde suntem intre prieteni nu ne relaxam, atunci... unde? Ia exemplu de la mine :paguba: , scriu cu o dezinvoltura, de ma mir uneori ca nu-s luata de o ureche si fortata sa parasesc ringul :wink:

Simpatizez cu tot ceea ce ai scris, iar maine, la cafea.., sper sa pot tasta cu mai multa dexteritate decat in seara asta macar cateva randuri pe marginea subiectului :hug:

Avatar utilizator
roxanavmv
Bucatar de elita
Mesaje: 2186
Membru din: 04/04/2006 11:54
Localitate: los angeles
Contact:

Mesajde roxanavmv » 17/03/2007 12:00

Am vrut sa stam de vorba?!?!?! na ca vine si clipa :roll: . Ai dreptate cu ce vezi tu intre randurile mele, dar treaba e ca sunt nesigura din mai multe puncte de vedere:
1. ca ce vreau sa spun are ceva de comunicat sau intra la capitolul umplutura;
2. daca am pornit de la ceva ce am inteles unilateral si interpretarea mea e si mai unilaterala,
3. daca mai bine nu taceam,
4. nici la punctele astea nu sunt sigura :)
si trecand apoi la structura comentariilor mele, stiu urmatoarele lucruri, dar nu prea fac nimic sa le schimb :paguba: : fac fraze prea lungi, sar de la una la alta, vreau sa acopar totul si nu gasesc formula cea mai potrivita....
Pot sa mai continuu, dar astept sa aud de la tine, ca nu e subiect pt. compunerile mele.
Cand eram in liceu, adoram sa merg la sala. Imi primul rand aveam nevoie, apoi m-am indragostit si ne intalneam cateodata acolo, ma duceam si pe cuvant ca si studiam, si aveam o plimbare frumoasa inapoi :blushing: .
Noapte buna si vorbim maine :hug:

Avatar utilizator
Mona S P
Bucatar de elita
Mesaje: 2076
Membru din: 17/11/2006 11:28
Localitate: Galati - Romania

Mesajde Mona S P » 18/03/2007 04:13

Din pacate Cartarescu face o radiografie aproape exacta a societatii romanesti.Uneori ma intreb: - nu cumva toate societatile au trecut prin ceea ce trecem si noi astazi?
Cu siguranta ca asa este doar ca ,probabil ,au fost alte circumstante care au determinat drumul evolutiv al respectivei societati in diferite momente,circumstante care au definit perceptia ,modul de abordare si nu in ultimul rand constientizarea fenomenului.
Probabil romanilor le-a fost si inca le este greu sa uite si sa se dezbare de trecut,iar cei 25 de ani prezisi de Brucan sunt cam putini.
Consider ca inca nu s-a constientizat pe deplin si de catre toti faptul ca evoluam spre mai bine.Din punctul meu de vedere este nevoie de schimbarea mentalitatii si acest lucru se va intampla odata cu schimbarea actualei generatii.

"N-am crezut niciodata in specificul national, in "sentimentul romanesc al fiintei"
Cred ca asta este un motiv care ne impiedica sa ajungem acolo unde n-ar fi locul.Totusi speranta moare ultima.
Daca ar fi dupa mine as striga in gura mare -"Unde esti tu Tepes Doamne"

Avatar utilizator
soothe
Bucatar in devenire
Mesaje: 368
Membru din: 13/11/2006 03:23
Localitate: Toronto
Contact:

Mesajde soothe » 19/03/2007 08:18

Mona S P scrie:Din pacate Cartarescu face o radiografie aproape exacta a societatii romanesti.Uneori ma intreb: - nu cumva toate societatile au trecut prin ceea ce trecem si noi astazi?
Cu siguranta ca asa este doar ca ,probabil ,au fost alte circumstante care au determinat drumul evolutiv al respectivei societati in diferite momente,circumstante care au definit perceptia ,modul de abordare si nu in ultimul rand constientizarea fenomenului.
Probabil romanilor le-a fost si inca le este greu sa uite si sa se dezbare de trecut,iar cei 25 de ani prezisi de Brucan sunt cam putini.
Consider ca inca nu s-a constientizat pe deplin si de catre toti faptul ca evoluam spre mai bine.Din punctul meu de vedere este nevoie de schimbarea mentalitatii si acest lucru se va intampla odata cu schimbarea actualei generatii.

"N-am crezut niciodata in specificul national, in "sentimentul romanesc al fiintei"
Cred ca asta este un motiv care ne impiedica sa ajungem acolo unde n-ar fi locul.Totusi speranta moare ultima.
Daca ar fi dupa mine as striga in gura mare -"Unde esti tu Tepes Doamne"


buna dimineata tuturor!
mi-a facut placere sa citesc randurile lui Cartarescu.. "placere", pentru ca uite, este cineva care pune punctul pe "i"...

Nu stiu daca solutia cu Tepes este cea mai buna, pentru ca daca este sa urmarim si continuarea versurilor nu ajungem la nimic bun.. s-a mai facut asta, la alta scara a valorilor si de catre sistemul trecut.. dar sa ne intoarcem la fondul articolului..

imi place ca sunt roman, sunt cel ce sunt... am in spate generatii de badea Gheorhe si tztza Sanda, cum li se spunea bunicilor mei din Baragan...

Imi amintesc de bunicul meu badea Gheorghe.. a avut doua accidente stupide la interval de 20 de ani si si-a pierdut vederea. Venea la noi de la tara oaecum des pentru ca a tot incercat operatii peste operatii de ochi.. poate-poate se repara ceva. Eram copil si il vedeam cum la sfarsitul mesei pipaia masa in dreptul sau si poala pantalonilor strangand toate farmiturile; le punea in farfurie si cauta sa lase totul curat in urma lui. Vorbea incet, calm cu o bunatate infinita, desi a avut multe necazuri. Putea sa fie rau, poate chiar avea dreptul, insa nu era... Iar bunicul celalalt..cea mai groaznica injuratura e care am auzit-o a fost "duca-se pe pustii". Nu pot sa-i uit si sunt mandru de ei. E la fel de adevarat insa ca nici nu ma simt buricul pamantului, ca vezi, draga doamne, sunt din Romania, cum nici ultimul cioflingar nu ma simt..


Ce lipseste generatiei noastre este respectul fata de cel de langa el.. ingaduinta, rabdarea de a asculta, bunul simt de acorda credit partenerului la modul cel mai general cu putinta, precum si intelepciunea de a sti sa te pui in locul lui atunci cand il tratezi intr-un fel sau altul, sa il intelegi, sa il crezi. La fel, lipsa de principii si de onoare... Avem insa un spirit permanent defensiv... Am sa insist asupra acestuia din urma.

Daca discut de exemplu cu cineva pe net, cu cineva de-al meu, un roman... Spune omul o idee. Iau nota de respectiva idee si imi spun parerea. De multe ori sunt de acord cu ea, alteori nu. Cele mai multe sunt maruntisuri.. Ei bine daca mi-am exprimat un punct de vedere diferit, mi se da in cap ca de ce il critic. O face cu o violenta complet gratuita si ma ataca in cele mai nastrusnice locuri care n-au legatura cu discutia noastra, sau (nu stiu daca e mai bine sau mai rau) mi se spune ca "da, dar eu nu fac asa..." si se leapada de ideea respectiva inainte de cantatul cocosilor.. Si intr-un caz si in altul raman vorbind singur.
Nu stiu de unde vine asta. Nu astept raspunsuri. Constat doar.

Ce este mai tragic este ca uite nu mai are cine da exemplu. Spuneti ca daca se schimba generatia, lucrurile se schimba.. Cine invata ce, pe noua generatie? Pai voi nu vedeti ce se intampla?

Prin 1990-1991 intru la director cu o problema si printre altele schimbam doua vorbe despre politica zilei. Imi exprim nemultumirea fata de mai marii zile.. El imi spune "Lasa Dane, cainele dintai turbeaza".. adica se duce pe apa sambetei. Uite au trecut mai bine de 15 ani si nu prea s-a schimbat nimic din punctul asta de vedere. Si ce e si mai grav este ca "pestele de la cap se impute" asa ca...

Poate daca se intorc peste noapte cei 2,5 milioane de romani de-afara sa schimbe ceva... si schimbarea asta ar mai dura inca 10-15 ani.

cara
antitalent culinar
Mesaje: 4260
Membru din: 05/12/2005 11:51

Mesajde cara » 19/03/2007 09:24

Cred ca incet, incet o sa citim la subiectul asta tot ceea ce avem deja in suflete si nu exprimam (din lipsa de timp, din dificultatea de a gasi cuvintele potrivite iar noi, cei care suntem departe de tara,..poate din teama de a nu scoate iarasi la iveala acea nostalgie dureroasa, programatic reprimata, resimtita in primii ani..in care am fost departe de tot ceea ce insemna acasa..)
:hug: pentru toti cei care au scris aici! Sigur, v-as imbratisa real, dar ma izbesc (pentru a cata oara?) de limitele comunicarii virtuale :(

Desi mandria e un pacat, trebuie sa va spun ca eu sunt chiar mandra de apartenenta la neamul romanesc. Si am un mod ...destul de ..ostentativ de a-mi manifesta mandria asta .

O sa va explic cum s-a nascut modul asta ostentativ..din ce..

Cand am iesit prima oara din Romania (treaba statea asa: nu mergeam la plimbare, in excursie, nu! mergeam acolo unde trebuia sa fie a doua mea casa)...am receptat lumea occidentala .. asa cum un copil dintr-o familie modesta priveste o ciocolata foarte scumpa, intr-un ambalaj stralucitor, fara imperfectiuni, o ciocolata prezentata ca intr-o reclama tv..in sectiune..taiata nu muscata, nu se vedeau urme de dinti si nici amprenta buzelor-...stiam ca e o ciocolata pe care pot sa o privesc, eventual, printr-o minune sa o si gust, dar care nu o sa devina a mea niciodata.

Era o lume noua, labirintica ( un labirint ostil, daca imi amintesc aeroportul prin care am bantuit o ora dupa aterizarea avionului..cautand ca un Tezeu buimac iesirea).

Era un exces de lumina, culoare, frumusete..toate componentele noii lumi erau bine amplasate, lustruite si exercitau toate tentatiile din lume asupra...mea. Limba care se vorbea in jurul meu ( se vorbea prea tare parca) era un cod inaccesibil.(una dintre multele limbi pe care, pe atunci, nu le vorbeam).

Cel mai greu e sa fii intr-un spatiu necunoscut si sa nu ai acces la codul lingvistic.. Trebuie sa redescoperi lumea respectiva ca un copil de varsta foarte frageda, si, desi esti un om ajuns la maturitate si nu esti deloc stangaci sau timid, devii stangaci si timid in circumstantze dintre cele mai banale.. Punctul de sprijin, unicul punct stabil din univers in momentul asta greu, este chiar in tine. E propria identitate. Daca simti ca nu te poti integra intr-un spatiu, atunci, ca un Don Quijote temerar, incerci sa conectezi spatiul la ceea ce esti tu, adica sa il anexezi..
( :cafea: inca putina cafea, ca sa imi recapat coerentza..)

Din gandul asta, al anexarii spatiului necunoscut la tot ceea ce inseamna identitate romaneasca.., o idee utopica veti spune, s-a nascut si ostentatia. Asa ca pentru a familiariza vorbitorii codului necunoscut cu limba romana, am decis sa vorbesc romana si nu engleza (un cod mai accesibil) in toate spatiile publice. Nu mica mi-a fost mirarea cand am remarcat ca nu eram singura care aplica metoda asta ineficienta. M-au amuzat..in ..6 ani doua persoane: un italian care cerea cu dezinvoltura in limba lui un wurst (carnat partial afumat) iar vanzatoarea privea alternativ italianul si pe restul celor de la coada cu un zambat amabil dar total neajutorat..(trecea si ea iata prin ce treceam noi zilnic); iar a doua faza pe care chiar am savurat-o : o cunostinta, prof de romana, care vorbea foarte tare si clar limba romana, silabisind cuvintele..la casa, la un magazin universal, convinsa fiind ca vanzatoarea va intelege limba romana pentru ca romana si germana ar avea radacini comune indo-europene =))

In unele metrouri sau magazine am auzit de-a lungul vremii romani vorbind foarte incet in romana..cu un amestec de teama...jena..etc. Imi placea sa vorbesc romana in orice spatiu public(am conversat si conversez cu sotul numai in romana). Reactiile celor din jUr erau interesante. Multi ascultau. Unora probabil ca le placea cum suna. Unii chiar au intrebat in ce limba vorbim. Le raspundeam dupa caz in engl, franceza sau in limba care le era familiara. Cu timpul am invatat si germana, deci le raspundeam si in limba lor.. Se minunau ca putem discuta si in alte limbi, ne priveau admirativ. Apoi profesia..m-a ajutat sa-i familiarizez pe multi cu ceea ce inseamna cultura, civilizatie, mentalitate romaneasca.

Chiar si culinar mi-am pastrat identitatea si i-am determinat si pe altii sa se indragosteasca de bucataria romaneasca.

Sunt mandra ca sunt romanca si, desi se pune problema sa imi iau si cetatenia germana, renuntatnd sau nu la cea romana, nu am sa fac acest pas, pentru ca spatiul in care traiesc acum, desi a devenit un spatiu cunoscut, nu m-a asimilat.

Prefer ciocolata ieftina (cu rom) care are gust de acasa.


PS: a fost in vara lui..2004 parca o melodie romaneasca pe primul loc in topurile europene..; la toate spectacolele stradale se canta/asculta melodia asta..era un delir general si nemtii se chinuiau sa invete cuvintele sa fredoneze..la revelionul din acel an 2004-2005 am iesit in strada sa aprindem artificii...de la mai multe petreceri din zona se auzea aceeasi melodie cantata aproape bine de petrecareti...iata ce minuni poate sa faca o simpla melodie!!
si..nu mica mi-a fost mirarea..cand o parte din cei de la de la scoala au inceput sa-mi spuna in romana: 'salut!'


PS(2) Nu rareori imi e efectiv dor de imperfectiunile spatiului romanesc. Scriam undeva pe aici ca imi lipsesc chiar si gropile sau fisurile din trotuarele si soselele romanesti. Si asta pentru ca asa gandesc si simt 'acasa'. Locul in care gasesc si rau si bun si dragoste si ura si munti si dunare si in mod obligatoriu si mare, toate traite intens ca si cand de ele ar depinde soarta universului. :hug:
Ultima oară modificat 19/03/2007 11:40 de către cara, modificat de 3 ori în total.

Simona3
Bucatar
Mesaje: 1160
Membru din: 13/02/2007 09:27
Localitate: California

Mesajde Simona3 » 19/03/2007 10:05

Cara, ce ma bucur ca ai deschis acest subiect, deocamdata va citesc cu mare placere pe toti, miine o sa incerc sa-mi scriu si eu gindurile.
cu drag,
Simona

Avatar utilizator
beba
Incepator
Mesaje: 231
Membru din: 14/02/2007 09:17
Localitate: iasi.rom

Mesajde beba » 19/03/2007 01:17

bravo Cara ! mi-au dat lacrimile. si eu sunt mandra ca sunt romanca! eu lucrez in casa de greci cand am venit (acum 3 ani) nu cred ca stiau unde-i Romania .acum au un fiu care face afaceri acolo. le-am gatit bors ca la moldova, sarmale, mamaliga, foarte multe .... si chiar ieri mi-au spus ca vor merge de pasti acasa in Romania. Sa stiti ca ei sunt singurii oameni care nu sunt rasisti! (sau asa m-au facut pe mine sa cred)
Aici pana si romanii se mananca intre ei!
si eu mergeam cu sotul in metrou si nu scoteam un sunet , pentru ca oamenii sunt rai ,daca te aud ca vorbesti alta limba se uita urat la tine (zic ca le iei banii(nu ca-i furi, dar ei nu fac munca pe care o facem noi ,strainii) ca le strici casa(daca esti mai frumoasa sau mai gospodina) si multe alte motive). E foarte greu sa te acomodezi intr-o tara straina.. :flower:

Avatar utilizator
maria MIHULESCU
Bucatar de elita
Mesaje: 2404
Membru din: 03/09/2006 01:53
Localitate: Valencia

Mesajde maria MIHULESCU » 19/03/2007 02:59

Beba, sa stii ca la acest capitol grecii tai sunt frati gemeni cu spaiolii, ca situatia este la fel.

Sunt mandra ca sunt romanca si arat tuturor celor din jurul meu ceea ce suntem noi cu adevarat si nu ce se spune la tv (ca nu am auzit nimic bun pana acum la adresa romanilor).

Cand am venit aici prima data, si nu stiam sa vorbesc cu ei (nu stiam sa conversez ca nu am avut cu cine in tara), dar intelegeam tot ce vorbeau si incercam sa raspund. M-au intrebat nedumeriti de unde am invatat si le-am spus ca de la tv, de la telenovele. Surprinsi. Cineva m-a intrebat daca avem televizoare si masini, strazi asfaltate si lumina electrica, altii daca stim sa citim. Concluzia mea: sunt foarte multi inculti si bine imbracati.

Insa, sunt multe momente cand imi este rusine sa spun ca sut romanca, mai ales cand se dau stiri de spargeri, furturi, prostitutie, inselaciuni, exploatarea romanului de catre roman , ca altceva nu spun la tv sau in ziare despre noi.

Multi cand auzeau de romani = dracula si credeau ca suntem toti la fel. Nu mi-a fost usor sa le explic ca este o legenda, ca are ca baza de inspiratie un personaj istoric si de unde i se trage porecla de vampir.

Pe masura ce au reusit sa ma cunoasca, sa manance sarmalute cu mamaliguta in foi de varza sau de vita cu sarmale, ciorba de carne (nu supele lor fara gust), puiul cu mujdei de usturoi si placinta cu mere, a inceput sa se schimbe situatia. Toate lamuririle trec prin stomac =))

Acum am provocat multi dintre ei sa vina in excursii in Romania. Isi fac planuri. Sper sa vada cu ochii lor ca nu am coborat direct din pom in tara lor. Si nicinu am venit sa le cucerim "frumusetile" de barbati (eu am avut mare noroc, cei drept). Femeile sunt extrem de geloase pentru ca suntem harnice si pricepute la orice, bune gospodine si ingrijite.

Pe strada se deosebesc imediat romancele: aranjate, machiate, coafate indiferent unde ar merge, in orice moment al zilei si in orice imprejurare, chiar daca in interior plang de durere si indignare. Stiu sa fie elegante. Ma mandresc cu ele si ii spun sotului meu de departe: doamna aceea e romanca de-a mea. De unde stii? - ma intreaba. - pentru ca este imbracata frumos si are pantof cu toc inalt, isi controleaza bine mersul, are miscari elegante. Si nu ma insel niciodata.

Primul soc negativ pe care l-am avut cand am venit aici, referitor la spanioloaice a fost ca sunt urat imbracate , fara gust, neingrijite; mai ales tinerele. La coafor cand merg, eu sunt cea mai tanara si cred ca urmatoarea trebuie sa aiba cel putin 65 de ani. Nu am vazut nici o tanara spaniola cu pantof cu toc inalt, iar la cate un moment special, nu stiu sa mearga. Le privesc pe strada si este un eveniment cand vad cate una machiata sau coafata. Pacat .

Atunci cum sa nu starnim invidia ? =)) Ca si spaniolii au ochi sa vada, nu :wink:

Sa nu ne lasam fetelor :rusine: , sa le aratam tuturor de ce suntem in stare :peace: :hug:


Înapoi la “Zona libera”

Cine este conectat

Utilizatori ce ce navighează pe acest forum: Niciun utilizator înregistrat și 4 vizitatori