Jurnal de bord :)

In aceasta zona sunt publicate articole realizate de catre membrii clubului editorial, si reprezinta si o modalitate de a sugera teme idei pentru newsletter.

Moderatori: miha1950, Nally, adi, maria MIHULESCU, Moderatori

Avatar utilizator
xanora
Bucatar Sef
Mesaje: 1528
Membru din: 24/03/2011 12:57
Localitate: El Poble Nou de Benitachell, Comunidad Valenciana

Jurnal de bord :)

Mesajde xanora » 25/01/2013 06:57

Cei ce locuiesc in strainatate stiu cat de greu este, avand locuri de munca diferite, probleme zilnice si mai stiu eu ce, sa isi planifice un concediu sa mearga acasa , la parinti.Chiar si cei ce locuiesc in Romania dar departe de locul natal e la fel- vorbesc din experienta tatalui meu.
Ma rog, dupa indelungi planificari si batut cu morile de vant ale lui Silvius cu politicile companie,i unde lucreaza, a reusit imposibilul: sa aiba 3 saptamani consecutiv de concediu, in loc de maxim 2, cat admit ei. Eu lucram si nu lucram cu ei, dar lipsa mea pentru o perioada atat de mare nu conta.
Dupa ce am reusit sa ne organizam cat de cat cu cateva luni inainte, am vorbit cu sora mea, ce era in tara, daca i-ar surade ideea sa vina o saptamana aici si dupa sa plecam toti cu masina spre casa. Facand o escala de 3 zile in Polonia :D caci am omis un lucru : cele 3 saptamani consecutive au fost admise datorita celor 3 zile de conferinta in domeniul lui Silvius in Varsovia.Deci, saracu, tot nu scapa de munca :(
Zis si facut: cu o saptamana inainte de plecarea noastra a venit sora mea, Ioana, dar insotita de prietenul ei, ma rog acum fost, dar nu mai conteaza.
Noi nu prea am avut timp de ei, mumca, pregatiri, bagaje...Ioana a locuit cam 8 luni aici asa ca mai stia locuri si oameni si s-au plimbat, treaba lor.
A venit si sambata plecarii...Pe zi am facut mai tot ce trebuie, terminat bagaj, niste cumparaturi, am lasat la o vecina tot ce aveam in congelator, 3 saptamani sunt 3 saptamani, am papat si ne-am odihnit un pic. Mai mult baietii, eu eram cam indispusa din cauza unei crize renale ce nu imi trecuse si inca eram in convalescenta si sub tratament.
Seara, cam pe la noua , incepem sa incarcam masina, las cheile la vecina sa aibe grija dde florile mele si plecam.
Ajungem la intrarea in Autopista del Mediteraneo, faimoasa AP7, care traverseaza Spania din nord la Girona pana in sud la ferribotul spre Algeria. Odata ajunsi la punctul de trecere Silvius reseteaza kilometrajul din bord.
SI PORNIM!!!!
Si eu si sora mea eram un pic emotionate,aveam cativa ani de cand nu mai petrecusem atata timp impreuna, druml ce ne astepta, vom vizita locuri noi, mergeam intr-o tara despre care nu stiam mai nimic in afara de ceea ce s-a petrecut in al II-lea Razboi Mondial , mergeam sa-mi cunosc viitorii socri si ca parintii mei sa-si cunoasca ginerele, ce mai....Instabilitate psihica totala!

Acum , cei ce au mai calatorit stiu ca autopistele in Spania si Franta se platesc. Si la drum lung sunt cam scumpe. Pretenul sora-mii vine cu excelenta idee sa o luam pe nationala, asta dupa ce trecusem de Tarragona, ca sa nu maiplatim atat. Nu stiu ce a facut S-ul, nici nu stiam drumul, noapte,navigatorul incerca mereu sa ne scoata la autopista, cert e ca la un sens giratoriu ne-au facut o poza!!!! Amenda a venit la 4 luni dupa, fiind o alta comunitate, dar a venit : 400 de euro! :D Zambiti va rog :D
S-ul s-a enervat si a luat.o pe autopista, caci deja pierdusem ceva timp din cel prevazut.

Acum , am uitat sa va zic, eu tot drumul, chiar daca era noapte, eram super atenta la tot ceea ce era pe drum sau pe marginea drumului.Pe masura ce inaintam spre nord, vedeam cum vegetatia se schimba, palmierii devin din ce in ce mai rari cand am trecut de Barcelona, incep sa apara plopi, artari, ulmi, o minunatie.
Zorii zilei ne-au prins cam la 200 de km de frontiera Spaniei cu Franta. Si bineinteles ca aveam capul girofar! Alte peisaje, alt stil arhitectural, case mari, inalte, cu acoperisul mai tuguiat, ferestre mici, cu obloane de lemn pe dinafara...pasuni si fanete intinse, diferit. Dar, ceva m-a frapat, chiar daca treceam pe langa mici orase sau satuce: foarte multa mizerie pe marginea drumului! Pet-uri, pungi de plastic, ce mai , scutece de la copii, o mizerie ded nededscris! Nici macar in Romania nu vazusem asa ceva!
Am oprit intr-o zona de serviciu pentru a alimenta si a bea o cafea calda alaturi de sandwich.urile de acasa. Stiam din povestile altora, francezi sau turisit prin Franta, ca e foarte scumpa, asa ca am plecat pregatiti. Cum va spuneam, eu eram in convalescenta, asteptand sa elimin pietricele :( Si aveam niste dureri inca de cand intrasem in Franta, bausem multa apa si ceaiuri ce le aveam cu mine si normal, aveam nevoie la toaleta. Nu m-am putut apropia de ea, asa ca m-am intors la masina. Ne-am urcat si cap-compas Lyon, cum era socoteala de acasa. De fapt planul fusese sa facem un ocol sa vedem un viaduct si dupa sa inoptam in Lyon, dar din cauza timpului pierdut pe nationala din Spania am renuntat.

Am ajuns in Lyon. Am intrat in centru, ne-am plimbat un pic pe malurile Rhonului cautand un muzeu. De fapt , cautam Muzeul de Istorie si Arheologie si al Amfiteatrului Roman din Lyon. Am reusit sa gasim drumul si am parcat langa o catedrala superba, Notre-Dame de Fourviere. Multa istorie, frumoasa arhitectura, fatade recent renovate si aripi in curs de renovare, frumos. Dar, ca sa dam Cezarului ce e al Cezarului, si aici erau persoane bastinase cu cani sau cutii ce le scuturau,auzindu-se clinchetul maruntisului de alama, ce se apropiau de tine si iti ziceau "pour le sans abries" , adica sa le dai un banut pentru saraci, cei ce nu au haine. Am depasit olimpic toti acesti cersetori, doar am cumparat niste servetele de la o fatuca invalida in carucior , am vizitat catedrala, am participat la slujba, am mai citit din lapidele de pe pereti, atat eu si Ioana traducand baietilor sau completandu-ne una pe cealalta, a fost...interactiv.
Am iesit si ne-am indreptat spre un parador, un loc de unde se poate vedea orasul in toata splendoarea lui. Frumoasea priveliste, cladiri vechi, cam acelasi stil arhitectural cu centrul vechi al Bucurestiului, se vedea Rhonul curgand linistit, pescarusii mai faceau galagie si veneau la tine sa le dai de mancare :) frumos.

Ne-am oprit la un restaurant alaturi sa bem o cafea. Si a trebuit sa ne asezam la terasa caci , cum am zis, e restaurant si ospatarii erau la masa lor , asteptau sa termine si sa inceapa a servi dejunul.
Cum toti eram fumatori si nu am vazut o scrumierer pe masa , le-am spus baieitilor sa ceara una, caci noi am mers la baie. Bineinteles ca le-am zis cum se zice "cendrier" . Ma rog, cam toata lumea a invata ceva franceza la scoala, nu? Si S.ul si prietenul sora-mii....Cand am iesit de la baie am vazut ca ospatarul ce ne-a luat nota s-a uitat la noi si radea catre ceilalti, dar nu stiam, si mie mi se intampla sa povestesc ceva cu colegii si sa apara cate un client si eu sa raman hlizita. Ajungem la masa si vad ca S-ul radea de mama focului. Vine ospatarul cu cafelele si sa intreaba ce este asta, aratandu-mi scrumiere ce era deja pe masa. S-ul radea si mai tare. I-am raspuns ospatarului, i-am cerut si nota, pleaca, dar nu intelegeam de ce rade in continuare S-ul. Prietenul sora-mii era rosu ca racul , cam de rusine. Si ii intreb ce au. Si imi povesteste ca au uitat amandoi de cendrier si C-ul a cerur "une scrumiere" la ospatar. ospatarul s-a uitat lung si nu a inteles ce vrea sa zica, asta repeta , ospatarul tot in ceata.Atunci S-ul ii arata cu tigara aprinsa ce vor si au fost serviti imediat. Deci , Gulita am coanii Chirita nu a murit! =)) Furculision, fripturision si acum une scrumiere =))

Lasand la o parte povestea lui Alecsandri ne indreptam spre punctul 2 de pe lista cu Lyon : amfiteatrul galo-roman. Am mers pe jos pana la muzeu, fiind aproape. Interesanta arhitectura a muzeului. De afara, ed la nivelul strazii pe unde am venit noi, ti se parea un bunker. Beton armat, de culoare gri, nu avea usa, doar niste orificii de aerisire , am crezut ca am gresit adresa. Ne-am invartit un pic si am vazut amfitratrul in toata splendoarea lui de sus si totodata usile de iesire sin bunkerul -muzeu.Am gasit intrarea, am platit , ni s.au dat audio.ghiduri ce erau in mai multe limbi: engleza, franceza, germana si ....italiana. Pentru amatorii si fanii istoriei Imperiului roman il recomand. Muzeul este situat in acel bunker pe patru nivele, trecerea de la un nivel la altul se realizeaza prin platforme semicirculare, accesibil si pt persoane cu handicap, mi-a placut. Pe langa numeroase artefacte puteti vedea si niste frumoase mozaiucuri romane ce dateaza cam din aceeasi epoca cu mozaicul roman din Constanta.De fapt, am gassit si niste referiri la schimbul de soiuri de struguri intre regiunea Lyonului s cea a Dobrogei. Dupa ce am vizitat cele 4 etaje de muzeu, am iesit sa vedem amfiteatrul si arena. O frumoasa zi de duminica, soare, amfiteatrul fiind deschis ca un parc liber cetatenilor din Lyon si nu numai , era plin de studenti, tineri, batranei ce isi citeau ziarul sau dezlegau cuvinte incrucisate, frumos. Acum , cu ce nu m-am impacat eu si nu numai a fost vantul. De fapt, cam tot drumul pana acolo a suflat un vant puternic. Ne-am indreptat spre centrul orasului. Stradute mici, inguste, pline de terase si creperii, bineinteles ca am mancat niste clatite facute la acea toneta in plina strada...dar dupa atata dulce si cu puterile slabite am vrut sa bem o cafea. Intre timp am mai vizitat o catedrala, baptista de aceasta data , insasi patronul ei fiind Saint Jean Baptiste. Daca cealalta catedrala vizitata era in stil greco.-roman, de data asta stilul arhitectural era gotic, cu un vitraliul central impresionant. Am avut surpriza sa gasim pliante, contra.cost, cu istoria acelei biserici si in limba romana. Insusi vanzatorul ne-a vorbit in romana! O surpriza placuta, dar nu prea am stat la vorba mult,caci era cam ocupat. Am iesit in piata din fata bisericii si am intrat in primul bar pe colt. Dar, cum am intrat, asa am iesit! De fapt, cam nu prea puteam iesi , ni se lipisera incaltarile de podea! Am tot intrat din bar in bar sa bem o cafea, o bere, ma rog, ne era sete, aveam nevoie de energie :D Dar cam toate aratau asa de jalnic. Pana cand am intrat in unul unde am gasit un romanas ce a fost foarte amabil, chiar ne-a lasat sa folosim toaleta de personal, ce era super curata! Deh, lucra si sotia lui acolo :wink:

Am parasit Lyonul spre seara, adunand fel si fel de impresii...unele bune, altele mai putin bune... Cap-compas Strasbourg.

Cum drumul spre Varsovia era deja setat am decis sa vizitam orasele mai importante din drumul nostru. Aveam cam 3 zile pana sa ajungem la conferinta lui S si deci timp sa ne odihnim.Am ajuns mai spre seara in apropierea Strasbourgului, de fapt cam la 20 dekm. Intre timp cautam un motel ce imi fusese sugerat de un coleg de munca.Tin sa precizez ca pe masura ce ne indepartam de Lyon si ne apropiam de Strasbourg, peisajul erra total sschimbat: marginea drumului curata, masinile circulau mai civilizat, aerul parca era altfel, chiar si zonele de serviciu erau curate.
Bun,dar cautam acel motel recomandat pt pret.Nu prea aveam idee de ce preturi au alte hoteluri mici, familiare. Colegul acela uitat sa precizeze ca sunt moteluri modulare, un lant detinut de grupul Accor , se cheama F1,Formule 1.Am gasit cu greu locatia, intr-o zona limitrofa , aproape de intrarea la autopista. Receptionerul a fost dragut si ne-a lasat sa vedem camerele: curate, cald, dar....cu toaleta si dusul pe hol! Bine,erau cabine separate, dar erau pe hol. Iar eu facusem o prostie: cu gandul ca pe unde mergem vom avea prosoape nu am mai carat cu mine decat niste prosopele mici , de mana. Iar aici iti ofereau doar prosoape de fata! Mi-am pus la bataie sarmul meu :clipocit: si scos franceza de la naftalina si i-am explicat ca nu avem prosoape si avem nevoie. A fost asa de dragut si impresionat de masina noastra ca nu mi-a mai cerut garantia pt cele 4 prosoape mari ce mi le-a pus la dispozitie.Acum , pentru mine ,S-ul si sora mea nu fost o problema ca aveam dusurile pe hol. Asa unii dintre noi si-a adus aminte de facultate si camin :P C-ul a fost un pic mai morocanos, dar si el a trecut prin camin! Si inca era suparat pe mine ca il luam peste picior cu scrumiere! Ne-am luat ce aveam nevoie fiecare din bagaj iinainte de a merge la culcare am zis: la ora 8 in receptie , luam micul dejun si la 9,30 cel tarziu plecam! Ne trezim noi, la 8 si 10 eram in receptie, cafea facuta si micul bufet liber era la dispozitia noastra, am mancat, dar ceilalti nu mai apareau! Pe la 9 apare Ioana, cam mofturoasa, baiatul de acolo incepea sa stranga bufetul, ramaneau nemancati! Apare si C iar eu, drac impielitat, incep sa cant "ia-ti mireasa ziua buna" Va dati seama ca s-a suparat dar si mai suparata am fost eu, care nu sunt matinala sau punctualitatea in persoana, decat in anumite cazuri.Si asta era unul din ele, scuza ca sunt in concediu si etc....nu merge cand esti pe drum. Am parasit motelul cam pe la 10 si am ajuns repede in Strasbourg. O MINUNATIE DE ORAS! Eu una m-am indragostit de acel oras: cladiri tip burgeois,arhitectura de la sfarsitul sec XIX, prin zona in care era permis accesul masinilor.Gasim o parcare subterana , parcam, camere foto ca japonezii :D cautam un turist info si ...in aventura! Am avut totusi un mic nenoroc: fiind luni foarte multe muzee erau inchise! La biroul ed turism, situat in stanga Catedralei din Strasbourg, am achizitionat ,impreuna cu harta, niste vouchere pentru intrari la muzeu, agrement, etc.Au costat 21 de euro /persoana, intre care aveam o intrare gratuita la un muzeu , 50% reducere la al doilea la alegere, o plimbare cu vaporasul panoramic pe raul Ill , ce il traverseaza, ma rog, o serie de facilitati pentru un turist ce vrea sa invete ceva ddespre orassul respectiv. Mi-a placut mult ideea si ma intreb daca in tara se gaseste asa ceva?
Simbolul orasului sunt....berzele! Desi au disparut de ceva ani, a ramas in continuare simbolul orasului! Toate magazinele, tarabele de suveniruri au ceva cu berze: sepci, posete, scrumiere, magneti, carti postale...tot ce poate fi facut suvenir are o barza! Eu mi-am achizitionat o miniatura a catedralei cu o barza. Cum Catedrala e un punct turistic foarte vizitat , in special la ora 12, am asteptat cuminti la coada ca sa intram sa vedem Ceasul Astrologic din Catedrala. Acest ceas are o istorie intersanta, cam lunga de povestit si in fiecare zi la 12 portile catedralei se inchid, cei ce vin raman in interios, se pune un filmulet de cam 10 minute in cele 4 limbi internationale si se asteapta ora 12.30 cand gongul ceasului ca bate de---12 ori! Frumoasa poveste, o recomand. Am iesit si am inceput sa rafoim voucherele.Urmatorul schimbat a fost pentru accesul la platforma catedralei. Minunata privelsite panoramica asupra orasului, atat centrul vechi cat si partea noua, dar....am urcat 380 de scari!La picior, bineinteles! Stiti, o scarita din aceea intortocheata, lata de 50-60 cm, cat sa treaca o persoana! A fost un bun exercitiu fizic :D Urmatorul punct. plimbarea cu vaporasul panoramic! Dupa efortul anterior un moment de relache nu venea rau,nu? Foarte interesanta plimbarea cu vaporasul, mai ales ca aveai casti si puteai selectiona povestea in una din cele 4 limbi, am tercut de 2 ecluze pe raul Ill, un pod ce se inchide pe lateral, centrul vechi superb! De fapt, recomand intai plimbarea cu vaporasul pentru cine ajunge acolo si dupa sa inceapa sa viziteze muzee, etc.
Dupa plimbare, am mai vizitat 2 muzee, unul de istorie care a fost cam slabut, adica indicatoare care mai mult te incurcau, ghidul interactiv ba era inainte, ba inapoi, dar asta e! Ne-am descurcat noi pana la urma!
Celalalt muzeu a fost cel de Obiecte Decorative. Aici am gassit de toate, de la vase de ceramica din timpul dinastiei Ming, pana la oale pictate din....Bucovina!
Aceste doua muzee , ca si cel de Arte Frumoase ce era in renovare, se afla intr-o aripa a Palatului Rohan, sau Chateau Rohan, construit la mijloculi sec XVIII, in lĂąocul fostului palat arhiepiscopal. In timpul Revolutiei Franceze a fost rtansformat in garnizoana, Napoleon insusi a fost gazduit in acest palat iar ca o ultima mondenitate a gazduit intevederea intre Obama si Sarcozy in 2009. Fatada principala , dispre Ill, e superba, un stil arhitectural grandios, tipic Frantei secolului mentionat. Intregul palat nu e deschis publiculi dar exista o serie de poze reprezenttiva cu interiorul.
Am fost dezamagita ca nu ma putut vizita Le Musee du Chocolat, dar....era luni!
Si cum tot plimbadu-se prin Place du Corbeau si pe malul ill-ului, am ajuns in centrul vechi-vechi, cu acele casute ce stau sa cada, de va amintiti de ele din descrierile Lui Dumas sau Zevaco: strazi inguste, case lipite una de alta de poti sari de pe un geam pe altul, o minuatie de oras! Si , cum ni se facuse foame, ne-am tot uitat prin meniurile expuse la strada ale restaurantelor i ne-am asezat la unul cu vederea spre rau si spre vechea spalatorie a orasului. Am mancat cel mai bun cordon -bleu din viata mea! facut cu vitel, niste portii enorme, nu am putut termina, acei taitei din cartof fiert si bucatele de kaiser, chucrut..ce mai , ca la mama acasa! Pentru cei nu stiu, chucrut este varza murata, dar taiata fideluta-fideluta, ce se serveste doar usor incalzita ca acompaniament la diferite feluri de mancare. E foarte popular in bucataria germana, dar alsacienii zic ca este tipic lor! Acum ,dupa cum Franta si Germania au sutat Alsacia si Lorena de la o poarta la alta, adevarul este undeva la mijloc!
Hehe, si uite asa , cu burta plina si fara 100 de euro in buzunar - 3 portii de cordon bleu, una de rata cu prune, o salata si 4 tapi de bere plus bacsisul- am pornit sa ne facem digestia! Normal, plimbandu-ne pe malul Ill-ui :D Se cam intunecase, cladiri frumos luminate, dar fara baterie la camerele foto :( ne-am mai oprit sa bem o ciocolata calda , am uitat sa zic ca ma trecut pe langa casa unde a fost compusa Marseilleza, un pic de istorie, un pic de moda...ne-amindreptat catre masinuta noastra ce ne astepta in parcare cumintica.
Cap-compas Berlin.
Am traversat noaptea tot drumul pana la Berlin,in afara de autostrazi unde toti goneau cu mare viteza- noi am circulat cu o viteza foaaaarte mare, atat in Spania cat si in Romania ramai fara carnet la o asa viteza- nu am apucat sa vad nimic. Si mai ales nervi mei, caci stateam in spate si C-ul adormise in dreapta langa Silvius.Nu stiu , sa fie din cauza ca tatal meu e sofer profesionist si mama niciodata nu dormea in dreapta langa el la drum lung, sau faptul ca si eu conduc si ma deranjeaza cand se doarme langa mine, inspate nu am nici o problema..dar am stat treaza . Ne-am apropiat de Berlin cam pe la 5.30 dimineata, inca era intuneric, porumbeii dormeau dusi :) am parcat intr-o parcare de la o zona de serviciu si S a zis sa dormim un pic, ca doar nu om da bani la hotel pt 3 ore de somn. Si era logic. Eu nu prea am reusit sa dorm, nu stiu de ce.Cert e ca pe la 8,30 toata lumea a facut ochi, ne-am dus la toaleta de acolo, ce avea si dusuri-contra cost , dar totul foarte curat si cald ca mie una nu imi venea sa ies! Afara era cam innorat, ba burnita ba nu...Am vazut peste drum , pe langa fast fooduri americane si un restaurant nemtesc cu o reclama mare.Din putinele cunostinte de germana ce mi-au ramas sau din experienta cu ei inSpania am izbutit sa fac o traducere si sa le zic sa luam micul dejun acolo ca nu o sa ne para rau. Si chiar asa a fost! Un gen impinge tava, cu painici calde, aburinde, painici de toate felurile: albe, integrale, de cartof, cu susan, mac, sare, bretzel ce mai! Bucatarii nu mai pridideau sa prajeasca ochiuri, sunca, kalbfleisch, salate de cartof fel de fel...o nebunie! Adevarul ca eu cunosteam cam ce mananca ei la mic dejun caci am lucrat intr-o cafeterie cu clientela nemteasca si eram familiarizata, S la fel cauta si el cateodata cafeterii cu profil german din acelasi motiv.Dupa ce ne-am indopat bine ha :P am pornit la drum. Spre Berlin. Dar am avut surpiza , din cauza norilor, sa nu ne functioneze navigatorul. Si ne-am cam pierdut :o Ideea e ca integ Berlinul era in renovare, strazi, cladiri ....Am vazut poze facute vara aceasta dupa ce am fost noi si arata splendid! Nici cu ce am vazut nu ma pot plange, dar ...din cauza anumitor factori nu am putut sa ne imbogatim orizontul cu multe lucruri! Si nici macar sa gustam un apfle strudel la mama lui! Cert e ca ne-am cam invartit un pic aiurea, nu gaseam statia de plecare a auobuzului turistic, iar cand in sfarsit am gasit-o ne-au spus ca aia a fost ultima cursa pana maine! Ne cam era foame si am vrut sa cautam un restaurant tipic, dar "mireasa", in foamea lui si in ignoranta , a zis" uite un KFc , hai sa mergem acolo" :shock: Adica, daca tot suntem in Berlin sa mancam la fast food, nu mai conta! Si nici macar un alt restaurant mai acatarii nu am vazut: chinezesc, turcesc, libanez, etc...Asa ca am urmat "mireasa" , am mancat niste pulpe crude...Singura faza amuzanta au fost ....ciorile! Nu va ganditi la apelativul dat unei minoritati, ci ciorile ciori,sau corbi. Erau foarte multe!!! Si mai era lume ce manca la mesele de afara si care mai ramanea fara mancare. Se apropiau de mese, sareau, tatonau terenul si cand iti era lumea mai draga iti furau mancarea direct de la ....gura! Ma rog, ne-am mai invartit un pic pe acolo, am ajuns pe jos pana la Poarta Branderburg si la Check Point Charlie. La check Point Charlie am vrut sa vizitam muzeul zidului,dar pretul exorbitant pentru a vedea 3 camarute ne-a facut sa dam inapoi. Scuze, dar 25 de euro pentru 3 camarute? Inafara de poze si monitoare interactive nu era nimic! A, si un perete, la intrare, tapetat cu pasapoarte retinute la punctul de trecere.

Am facut cateva poze cu strada ce despartea Estul de Vest, mi-a placut ca soldatul rus era o fata mai oachesa, la fel si cel american :) dar ok. Am urcat in masina si ne-am dus la un hotel Ibis.Am luat cina si ne-am despartit zicand ca a doua zi la 9 sa fim gata de plecare in holul receptiei.
Vine dimineata. 9. 9 si . Am baut o cafea. Am baut a doua cafea. Cand in sfarsit au aparut porumbei mi-am scos iar repertoriul folcloric de la nafatalina "ia-ti mireasa ziua buuunaaa" .
Cap-compas Varsovia.
Am parasit Germania cea bogata in autostrazi si un de conduci cu cea mai mare placere -- ca o paranteza oare de ce nemtii ce vin in vacanta in Spania isi lasa obiceiurile bune la ei acasa?-- si ne-am indreptat spre Polonia. V-am zis, tara despre care nu stiam nimic, polka, Chopin, ocupatia nazista si atat.
Polonia din anumite puncte de vedere o vad la fel ca Romania.Sate cu case parasite de cei ce au plecat, autostrada la un moment dat era in ca in constructie si ne-a trimis pe drumul national, trebuie sa cumperi rovinieta la benzinarii, am mai depasit carute pe drumul national, soferi mult mai nervosi decat in Bucuresti. Am intrat in Varsovia. Arhitectura orasului e una tipic comunista, acele blocuri gri si inalte, vegetatia nu ajuta , cacii fiind mijlocul lui martie totusi era mai firg deat in Berlin, fiind mai in nord. Ne-am cazat la hotel, caldurica buna dupa cat de inghetati eram. Am luat cina in hotel in acea seara , dupa incercari zadarnice de a gsi un restaurant tipic prin imprejurimi fara sa fim nevoiti sa luam masina. Mancarea ca mancarea, dar berea poloneza e foarte buna! In sfarsit aveam doua zile de relas , sa stam intr.un singur loc!
A doua zi S a plecat devreme, la super conferinta lui, mai ales ca hotelul unde se tinea era cam la 25 dekm departare. Ne-am trezit restul , relaxati si am coborat in receptie. Polonezii sunt oameni foarte primitori, zambesc mereu si foarte amabili, asta a fost parerea mea.Am cerut informatii despre harta turistica, cum putem ajunge, etc. Le-am cerut sa ne cheme un taxist ce vb engleza.Si ce credeti ca ne-au zis? Sa luam autobuzul! Adevarul este ca au un sistem de trasnport public foarte bine pus la punct si nu astepti mai mult de 5 minute urmatorul.Zis si facut.Ne-au trasat baietii de la receptie indicatiile cu ce rute sa luam sa ajungem in Centrul vechi.
Am ajuns. Din centrul vechi nimic nu mai este vechi, va amintiti ca Hitler a bombardat tot orasul? E complet reconstruit! Ma rog, poate un zid sau o cladire s-au mai salvat, dar in rest....Si ne-am tot plimbat noi pe acolo, am vizitat cateva muzee micute: farmaceutic, Marie Curie..frumos. Ne.am oprit sa mancam.Eu vazusem intr.un centru comercial cu oseara inainte niste coltunasi polonezi cu fel de fel de umpluturi si aveam de gand sa manc asta. Dupa ce ne-am incurcat si am intrat intr-un rest cu specific japonez-desi personalul era polonez - am ajuns intr-un bar-restaurant tipic polonez pentru....studenti! Super mancare, super ambient, cu peretii plini de etajere cu carti, fetele imbracte in rochii traditionale, cam scurte si decoltate, dar asta era culoare locala :) nu mai pridideau cu halbele de bere si farfuriile cu mancarea sfaraind! Am incercat ceva nu recomand nimanui: bere calda c scortisoara si cuisoare! Nici nu va puteti inchipui ce gust are berea aia ! grrr!
Dupa o supa de-a lor ce era la fel ca a noastra- cea de pui cu taitei de casa si patrunjel proaspat din belsug- dar a intrat foarte bine au urmat fel de fel de coltunasi. fierti , prajiti cu sunculita,umpluti cu kaiser, ciuperci, carne tocata, branza si nuci....o minunatie! Eu , care mancasem doar coltunasii moldovenesti cu branza sau prune uscate! Dar si pe aceiia ii iubesc! Ne-am mai plimbat noi prin oras , dar nu stiu cum ce alt muzeu am vrut sa vad ori era prea departe , ori inchis!
xanora
"Eu sunt o-mperechere de straniu
Şi comun,
De aiurări de clopot
Şi frământări de clape -
În suflet port tristeţea planetelor ce-apun,
Şi-n cântece, tumultul căderilor de ape..." Ion Minulescu " Ecce homo"

Avatar utilizator
Danieluta
Expert in arta culinara
Mesaje: 8946
Membru din: 13/03/2006 07:33

Mesajde Danieluta » 25/01/2013 07:43

Frumoasa povestioara! Iti place sa scrii =D>

:hug: :pup: :flower:

Avatar utilizator
xanora
Bucatar Sef
Mesaje: 1528
Membru din: 24/03/2011 12:57
Localitate: El Poble Nou de Benitachell, Comunidad Valenciana

Mesajde xanora » 25/01/2013 07:52

Danieluta scrie:Frumoasa povestioara! Iti place sa scrii =D>

:hug: :pup: :flower:

Inca nu am terminat!! Mai e o zi in Polonia dar ma cam dureau degetele =))
xanora

"Eu sunt o-mperechere de straniu

Şi comun,

De aiurări de clopot

Şi frământări de clape -

În suflet port tristeţea planetelor ce-apun,

Şi-n cântece, tumultul căderilor de ape..." Ion Minulescu " Ecce homo"

Avatar utilizator
Danieluta
Expert in arta culinara
Mesaje: 8946
Membru din: 13/03/2006 07:33

Mesajde Danieluta » 25/01/2013 07:55

xanora scrie:Inca nu am terminat!! Mai e o zi in Polonia dar ma cam dureau degetele =))


:shock: :o :P

Glumesc,bineinteles :hug:

Avatar utilizator
antoniah
Expert in arta culinara
Mesaje: 6441
Membru din: 15/11/2011 11:49
Contact:

Mesajde antoniah » 26/01/2013 02:24

Roxana, am citit povestioara ta si m-am amuzat de una singura... =))

Doar un lucru as vrea sa iti scriu... Daca o parte din ”comorile” Berlinului se renovau... merita sa te intorci... Nu stiu daca o sa iti placa ”Haus am Checkpoint Charlie” pentru ca nu este altceva decat o amintire a unor timpuri triste. Am fost de cateva ori la Berlin insa o singura data am vizitat muzeul, in anul 2002. Atunci la intrare erau bucati din zidul Berlinului, colorate, desenate... Muzeul este interesant (pastreaza obiecte ale celor care si-au legat viata de zidul Berlinului, marturii impresionante, fotografii). Nu am fotografii din muzeu pentru ca pe vremea aceea erau interzise (nu stiu daca acum s-a schimbat ceva din acest punct de vedere).

Revin la ideea cu care am inceput... daca nu ai reusit sa vezi orasul pe indelete, sa te intorci, merita!

:hug:

Avatar utilizator
pupi
campion la gatit
campion la gatit
Mesaje: 12178
Membru din: 20/08/2008 07:59

Mesajde pupi » 26/01/2013 05:09

Roxy, imi place povestioara ta....ma plimb cu tine prin Europa.....abia astept continuarea. Sa vad daca am sa am timp si chef , poate ma apuc si eu sa scriu de vacanta din vara trecuta...Parisul.... cat a fost de fain.

Tu ai poze de prin vacanta ta?? Daca da, pne si cateva poze sa vedem pe unde ai umblat :D :hug:

Asa cum a spus si Antonia, Berlinul e frumos, am fost si eu acolo cu ani in urma. Mi-a placut....am fost in Polonia, la Varsovia si cam atat dintre locurile pri care ai trecut tu :D

Avatar utilizator
crista
campion la gatit
campion  la  gatit
Mesaje: 10535
Membru din: 21/03/2006 02:57
Contact:

Mesajde crista » 26/01/2013 10:19

Ce frumoasa povestire Roxi :hug: astept continuarea ..
si cind ai timp si chef poate adaugi si ceva despre locurile vizitate de tine in Spania ( cu poze , peisaje,)

Avatar utilizator
xanora
Bucatar Sef
Mesaje: 1528
Membru din: 24/03/2011 12:57
Localitate: El Poble Nou de Benitachell, Comunidad Valenciana

Mesajde xanora » 26/01/2013 10:33

Antonia ca sa vezi ca ne vom intoarce in Berlin, care mi e una mi s-a parut fantastic si imi pare rau ca am ratat din cauza "miresei" 2 muzee ce erau deschise cand ne-am intors am facut o pusculita pt monedele de 2€ si am lipit o etichetta pe care crie "berlin 2013" :D Nu mi se par triste povestile legate de WW2, parerea mea e ca intelegand ce s-a intamplat atunci si coreland cu istoria noastra putem intelege mai bine cine si ce suntem ca natie.

[/b]Pupi la Paris nu am ajuns, sper sa ajung in viata asta o data :D dar.... din pacate situatia financiara nu imi permite anul asta decat o vacanta in Romania. Multumesc pt aprecieri ! Insa recomand Varsovia din inima!

Crista din Spania nu am cine stie ce poze, doar din Valencia si niste castele sau ruinele castelelor vizitate.Daca te uiti pe pozele de FB acolo sunt albume din incepand de acum 3 ani si fiecare are un nume si pozele mai au unele si explicatii, exceptand cele de petrecareata hihi
xanora

"Eu sunt o-mperechere de straniu

Şi comun,

De aiurări de clopot

Şi frământări de clape -

În suflet port tristeţea planetelor ce-apun,

Şi-n cântece, tumultul căderilor de ape..." Ion Minulescu " Ecce homo"

Avatar utilizator
alejoe
Bucatar de elita
Mesaje: 3679
Membru din: 03/05/2012 09:17
Localitate: BRASOV , ROM

Mesajde alejoe » 26/01/2013 07:13

roxana am citit cu placere povesta :wink: imi place ideea cu masina dar al meu nu vrea numai cu avionul :cry: poate intr-o zi o sa-l conving :D
claudia

Avatar utilizator
antoniah
Expert in arta culinara
Mesaje: 6441
Membru din: 15/11/2011 11:49
Contact:

Mesajde antoniah » 26/01/2013 08:16

xanora scrie:Antonia ca sa vezi ca ne vom intoarce in Berlin, care mi e una mi s-a parut fantastic si imi pare rau ca am ratat din cauza "miresei" 2 muzee ce erau deschise cand ne-am intors am facut o pusculita pt monedele de 2€ si am lipit o etichetta pe care crie "berlin 2013" :D Nu mi se par triste povestile legate de WW2, parerea mea e ca intelegand ce s-a intamplat atunci si coreland cu istoria noastra putem intelege mai bine cine si ce suntem ca natie.

[/b]Pupi la Paris nu am ajuns, sper sa ajung in viata asta o data :D dar.... din pacate situatia financiara nu imi permite anul asta decat o vacanta in Romania. Multumesc pt aprecieri ! Insa recomand Varsovia din inima!

Crista din Spania nu am cine stie ce poze, doar din Valencia si niste castele sau ruinele castelelor vizitate.Daca te uiti pe pozele de FB acolo sunt albume din incepand de acum 3 ani si fiecare are un nume si pozele mai au unele si explicatii, exceptand cele de petrecareata hihi


Roxana mi-am amintit acum de o melodie frumoasa si am cautat sa vad daca o gasesc pe You Tube ”sa o aduc aici” la postarea ta. :) Nu numai ca am gasit-o dar are versurile traduse in limba spaniola si m-am bucurat nespus.

Asadar, Imagine pentru VACANTE FRUMOASE! Sa va intoarceti la Berlin de multe, multe ori! :hug:

http://www.youtube.com/watch?v=yHip8vCu_kE


Înapoi la “Articole Club Editorial”

Cine este conectat

Utilizatori ce ce navighează pe acest forum: Niciun utilizator înregistrat și 0 vizitatori