Lucia
Ma bucur sa ma regasesc in descrierea copilariei tale, desi cred ca as putea sa-ti fiu fiica, dar si mama, draga de ea, mi-a inspirat dragoste de gatit si mi-a stabilit cam aceleasi "norme" :curatenie, ordine in bucatarie cand lucrez, cand termin mancarea sa nu am vraful de oale, cratiti si tingiri pana la grinda

si sa gust mancarea.Doar ca mama a mai adaugat ceva, poate din experienta ei sau poate simtindu-mi temerile, sa pun sarea cu cumpatare, sa nu fie mancarea salcie dar nici potroaca! Si ii multumesc pt asta!
Ma bucur sa te cunosc virtual

si faptul ca impartasesticu noi micile secrete si trucuri din atelierul de minuni.Mie imi place sa ii spun asa bucatariei, pentru ca in ambele cazuri- dibace sau nu- ies minuni !
Sper sa nu supar pe nimeni, nu stiu etatea ta si nici a lui Pupi, dar dovedesti o intelepciune dobandita in timp, dar ma bucur iar enorm de mult vazand ca esti o persoana care nu se multumeste la cele 5 feluri de mancare cum ai zis ci experimenteaza si din bucataria altor popoare. Cam rar persoane ramase in Romania sa aiba o minte deschisa si receptiva la noutati! Scuze inca o data daca te.am deranjat, dar , ma repet, ma regasesc in tine prin aceasta sinceritate si nonsalanta de a spune lucrurilor pe nume si ce gandesc la momentul respectiv! Despre neintelegeri si respingeri dupa stii si tu cum este
Si eu am incercat sa fac mancare indiana prima data in Romania, fara sa o fi gustat , doar simtind aromele trecand pe langa un restaurant de profil, fara internet

doar cu o revista in care erau prezentate cateva retete...si revista in germana, ce-a iesit ...a fost bun, cel putin tata nu s-a plans
Felicitari pt interviu si pt cele de mai bine de 500 de retete la ora la care scriu si poate...ne vom intalni in carne si oase in urmatorul meu drum in Romania, doar aterizez la Cluj,nu?
